Rector: 1960-1963 – Conservatorul de Stat G. Musicescu
S-a născut pe 20 iunie (3 iulie) 1910 în satul Arkhangelskoye, provincia Kherson din Ucraina. În 1922, la vârsta de 12 ani a intrat în Tehnicumul muzical din Kherson, unde a studiat vioara, pianul și teoria muzicii. În 1932 a absolvit Conservatorul din Odesa la clasa de compoziție a reputatului profesor N. Vilinsky, apoi a predat acolo (până în 1941) disciplinele muzical-teoretice și compoziția, fiind concomitent (1934-1940) și secretar al filialei regionale Odesa a Uniunii Compozitorilor din Ucraina. În timpul războiului s-a refugiat la Irkutsk desfășurând o prodigioasă activitate pedagogică la școala de muzică din acest oraș. În anul 1945 a fost invitat la Conservatorul de la Chișinău, redeschis după război de compozitorul D. Gerșfeld, devenind fondatorul catedrei Teoria muzicii și compoziție de la Conservatorul din Chișinău și activând la această catedră aproape toată viața obținând titlul de docent/conferențiar (1947) și profesor universitar (1962). În anul 1952 i se conferă titlul de Lucrător Emerit în domeniul Artelor din RSSM. L. Gurov fost președinte al Consiliului de conducere al Uniunii Compozitorilor din Moldova (1948-1956). În perioada anilor 1956-1958 a lucrat la Conservatorul din orașul Tianjin din China. După întoarcere și-a reluat activitatea la Conservatorul din Chișinău fiind numit rector al instituției în 1960 și activând în acest post până la reorganizarea Conservatorului în Institutul de Arte. G. Musicescu (1963). Sub conducerea lui L. Gurov la Conservator se intensifică activitatea concertistică și cea de cercetare științifică, în special în domeniul folclorului și muzicii naționale. Este Laureat al Premiului de Stat al RSSM, cavaler al ordinelor Gloria Muncii și Insigna de Onoare. În 1985 i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din RSS Moldovenească.
L. Gurov a pus bazele bazei școlii profesionale de compoziție în Moldova fiind mentorul mai multor compozitori printre care Solomon Lobel, Alexander Mulear, Gheorghe Neaga, Vasile Zagorschi, Zlata Tcaci, Simion Lungul, Alexei Stârcea ș.a. Profesor de vocație, L. Gurov a predat nu doar compoziția și orchestrație, ci și mai multe discipline muzical-teoretice precum armonia, analiza formelor muzicale, metodica, fiind și conducător al tezelor de licență ale muzicologilor. Printre discipolii săi muzicologi se numără Elena Abramovici, Gleb Ceaikovschi-Mereșanu, Izolda Miliutina.
În opera compozitorului tendințele romantismului târziu și ale impresionismului sunt combinate organic cu elemente ale folclorului moldovenesc. Muzica sa este inerentă sensului, armoniei sentimentelor, fiind o întruchipare a tradiției și profesionalismului.
Compozitorul a decedat pe 5 iunie 1993 lăsând în urmă o viață lungă și împlinită, fiind un model de înaltă etică umană și profesională.
Creații majore: două sonate pentru vioară și pian (1934, 1959), două simfonii (1938, 1946), Suită pentru copii pentru pian (1949), Capriccio pe teme populare moldovenești pentru harpă (1955), suita pentru orchestră Rachmaniana (1987), Concert pentru harpă, orgă și orchestră (1988), muzică pentru spectacole dramatice, cantate, coruri, romanțe, prelucrări de cântece populare ș.a.
Lucrări teoretice: Particularitățile modale și metrometrice-ritmice ale muzicii populare moldovenești (1955), Despre problema funcționalității și culorii în armonie (1960), Acordurile de structură nonterțară: originea și aplicarea lor în practica componistică (1974).
Lucrări didactice: Teme pentru lucrări scrise la cursul special de armonie (1991).
