Rector: 1940-1946 – Conservatorul de Stat
Compozitor, dirijor, pedagog, folclorist, fondator al Operei Naţionale din Republica Moldova. A fost primul rector al Conservatorului de Stat din Chișinău.
Născut pe 28 august 2011 în oraşul Bobrineț, regiunea Kirovograd, Ucraina. Absolvent al Institutului Muzical-teatral L. Beethoven din Odesa (clasa de fagot și corn), a studiat, de asemenea, pianul, compoziția și teoria muzicală fiind discipol al profesorului Nicolae Vilinschi. Din anul 1934 își începe activitatea în RASSM, inițial în domeniul teatrului fiind director-scenograf muzical al filialei Teatrului Ucrainean de la Tiraspol și fondator al Teatrului Naţional Muzical-dramatic. Ulterior activează în domeniul muzicii și educației muzicale. A fost primul director al Casei de Educație Artistică a Copiilor (reorganizată ulterior în Palatul Pionierilor şi Elevilor), a fondat Orchestra Simfonică a Copiilor, iar în anul 1937 – prima Şcoala de Muzică pentru Copii din RASSM, director al căreia a fost până în anul 1940. Tot în anul 1937 devine primul președinte al filialei moldoveneşti a Uniunii Compozitorilor din Ucraina, pe care în anul 1940, deja la Chișinău, o va reorganiza în Uniunea Compozitorilor din Republica Moldova. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a condus Ansamblul de Cântece și Dansuri Doina, fiind primul muzician din ţară, care obține titlul de Artist Emerit al Republicii Moldova. În 1944 își reia funcția de rector al Conservatorului de Stat din Chișinău și cea de președinte al Uniunii Compozitorilor, fiind numit ulterior și director al Filarmonicii de Stat din Republica Moldova, președinte al Societăţii Muzical-corale moldoveneşti, director al Şcolii Profesionale de Muzică şi Coregrafie din Chișinău (reorganizată ulterior în Colegiul de Muzică Ștefan Neaga) și a Şcolii Muzicale speciale de zece ani (numită mai târziu E. Coca).
În 1947, fiind supus unor critici devastatoare în ziarul Moldova Sovietică în cadrul campaniei de luptă cu cosmopolitismul, a fost demis din toate posturile ocupate. Ulterior, după moartea lui I. Stalin, în anul 1956, este restabilit în funcţii în calitate de preşedinte al Uniunii Compozitorilor din Moldova, director al Conservatorului și al Școlii de Muzică din Chişinău. Tot atunci devine director artistic al Audiovizualului din Republica Moldova, post pe care îl va ocupa până în anul 1964. În anul 1955 David Gherşfeld fondează pentru prima dată la Chişinău Teatrul de Operă și Balet (astăzi Teatrul Național de Operă și Balet Maria Bieșu) pentru care va scrie şi prima operă moldovenească Grozovan.
D. Gherşfeld este și autorul muzicii pentru prima peliculă turnată la Studioul Cinematografic Moldova-Film în anul 1958 – comedia Când omul nu-i la locul lui, după scenariul lui Ion Druță. În anul 1961 devine Artist al Poporului din RSSM.
În perioada anilor 1966-1992 locuiește la Soci fiind fondatorul și directorul filarmonicii din acest oraș. În anul 1992 emigrează în Statele Unite ale Americii, stabilindu-se în orașul Bradenton, Florida, unde se stinge din viaţă pe 26 ianuarie 2005.
Creații majore: trei opere: Grozovan, Aurelia, Serghei Lazo; baletul Rada; opereta Poetul şi robotul; comedia muzicală În valea viilor; trei cantate; oratoriul În memoria lui Andrei Saharov, Concert pentru vioară şi orchestră, trei suite de dansuri moldoveneşti, numeroase cântece şi romanţe, muzică pentru spectacolele dramatice.
